Bullying la Questfield International College, comunicare instituțională deficitară

Fenomenul de bullying în mediul școlar necesită o abordare structurată și responsabilă din partea tuturor actorilor implicați, în special a instituțiilor de învățământ. În absența unor măsuri clare, documentate și aplicate, aceste situații pot genera efecte negative profunde asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor. Prezenta investigație analizează un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, punând în evidență dificultățile în gestionarea situației și lipsa unor reacții instituționale ferme.

Bullying la Questfield International College: investigație privind sesizările și răspunsurile instituționale

Conform documentelor și mărturiilor analizate, în cadrul Școlii Questfield Pipera a fost semnalat un caz de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările formulate de familie au evidențiat comportamente agresive constante, stigmatizare medicală și presiuni exercitate indirect asupra familiei copilului vizat. În ciuda comunicărilor oficiale transmise către cadrele didactice, conducerea unității și fondatoarea instituției, nu au fost prezentate răspunsuri scrise sau măsuri documentate care să ateste intervenții ferme sau planuri clare de remediere.

Descrierea situației de bullying și lipsa măsurilor documentate

Pe baza corespondenței și documentelor puse la dispoziție redacției, situația semnalată indică existența unor comportamente repetate de agresiune verbală, excludere socială și umilire, desfășurate în mediul școlar, vizibile atât în timpul orelor, cât și în pauze. Conform relatărilor familiei, aceste manifestări au fost aduse în mod repetat la cunoștința învățătoarei, conducerii și fondatoarei instituției, însă răspunsurile instituționale au fost predominant verbale și informale, fără documentație oficială sau planuri de intervenție asumate.

Nu au fost identificate procese-verbale, decizii scrise ori sancțiuni aplicate care să demonstreze o gestionare formală a fenomenului, ceea ce, potrivit specialiștilor consultați, limitează capacitatea de monitorizare și eficiența intervenției.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect central al cazului este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop degradant, folosită în mod continuu în colectivul de elevi nu ca element de protecție sau educație, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiștii consultanți subliniază că, indiferent de prezența unei afecțiuni reale, o astfel de practică constituie o formă severă de violență psihologică.

• Etichetarea medicală a fost folosită constant în prezența colegilor, cu efect de umilire publică.
• Nu există dovezi ale unor intervenții documentate pentru stoparea acestei practici.
• Impactul emoțional asupra copilului este evidențiat prin rapoarte psihologice și comportamente de retragere socială.

În absența unor reacții oficiale clare și măsuri de consiliere psihopedagogică, stigmatizarea a fost percepută de familie ca fiind tolerată și chiar alimentată prin lipsa unei reacții instituționale ferme.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din analiza corespondenței, reiese că sesizările au fost adresate în mod repetat atât învățătoarei, cât și conducerii educaționale și fondatoarei școlii. Cu toate acestea, răspunsurile au rămas în majoritate verbale, iar intervențiile nu au fost documentate oficial, ceea ce a generat o lipsă de trasabilitate a măsurilor luate.

Potrivit familiei, situația a fost uneori interpretată ca o „problemă de adaptare” sau „dinamică de grup”, minimalizând astfel gravitatea fenomenului. Această abordare a contribuit la transferarea responsabilității către familie, care ar fi simțit presiuni indirecte de a retrage copilul din unitatea de învățământ.

Declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile sale

Un moment definitoriu în gestionarea cazului, conform relatărilor familiei, a fost un răspuns verbal al fondatoarei Școlii Questfield, Fabiola Hosu, în care ar fi fost exprimată ideea: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, prezentată în contextul discuțiilor despre situația semnalată, a fost percepută ca o presiune indirectă de retragere, mutând accentul de la protecția copilului către aspecte contractuale.

Redacția a solicitat un punct de vedere scris din partea instituției, care însă nu a fost transmis până la momentul publicării. Această poziționare reprezintă, în analiza editorială, un indicator al dificultăților întâmpinate în reconcilierea discursului instituțional cu nevoile reale ale elevilor afectați.

Confidențialitatea și presiunile psihologice asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscurilor unei divulgări necontrolate în mediul școlar. Cu toate acestea, corespondența și relatările obținute indică faptul că informații despre sesizările făcute au fost cunoscute în colectiv, iar copilul a fost interpelat în mod direct de cadre didactice cu privire la demersurile administrativ-juridice, situație ce a generat presiune psihologică suplimentară.

Specialiștii consultați consideră că încălcarea cererilor de confidențialitate și transferarea responsabilității asupra copilului pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând negativ climatul educațional.

Răspunsul instituțional și impactul implicării legale

Reacția oficială a conducerii școlii a fost declanșată abia după mai bine de opt luni de sesizări și notificări, concomitent cu implicarea echipei juridice a familiei copilului. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituțională și relevă o reacție condiționată de elemente juridice, nu de evaluarea educațională sau umană a situației.

Un formular denumit Family Meeting Form a fost prezentat ca document al discuțiilor purtate, însă acesta nu conține responsabilități clare, termene sau măsuri concrete, fiind insuficient pentru a demonstra o gestionare formală și eficientă a situației.

Comunicatul public și minimalizarea fenomenului

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis un email către părinții elevilor, în care situațiile reclamate au fost reduse la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această exprimare contrazice sesizările scrise și documentate privind bullyingul sistematic, ridicând semne de întrebare asupra recunoașterii și asumării responsabilității instituției.

Ulterior publicării investigației, părinții au transmis informații suplimentare despre posibile contacte informale între instituții educaționale, în care copiii retrași ar fi fost caracterizați negativ fără susținere documentară, aspect ce ridică probleme legate de confidențialitate și dreptul la educație.

Concluzii și aspecte neelucidate privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și mărturiilor disponibile evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea sesizărilor de bullying la Școala Questfield Pipera: lipsa măsurilor administrative asumate, absența unei documentații clare, utilizarea unui formular informal în locul unor decizii oficiale și întârzierile semnificative în reacție. Aceste elemente au contribuit la prelungirea expunerii copilului la un mediu perceput ca nesigur și au generat presiuni asupra familiei.

De asemenea, utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire sistematică și presiunile indirecte exercitate asupra familiei pentru retragerea elevului ridică întrebări serioase privind cultura organizațională și capacitatea instituției de a proteja elevii vulnerabili.

În absența unui punct de vedere oficial și documentat din partea conducerii, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce mecanisme reale și eficiente are Questfield Pipera pentru a gestiona și preveni situațiile de bullying, în conformitate cu standardele pe care le promovează public?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro