Casa Gheorghe Tătărescu din București: memorie politică și continuitate culturală la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, o vilă nu este doar o construcție, ci un depozitar al memoriei unei epoci haotice, al tensiunilor dintre putere și cultură, al complicităților și contradicțiilor ce au definit o figură complexă a istoriei românești. Casa lui Gheorghe Tătărescu, la Strada Polonă nr. 19, transcende statutul de simplă reședință pentru a deveni martoră tăcută a unui secol zbuciumat, reflectând în fiecare detaliu arhitectural și în fiecare colț de interior pulsul unei lumi dispărute, dar încă viu prezentă prin vocile celor care au locuit-o. Astăzi, sub denumirea EkoGroup Vila, această locuință poartă o poveste de continuitate și recuperare, o punte între epoci, o invitație la reflecție asupra modului în care spațiile istorice pot traversa rupturi politice fără să-și piardă identitatea.

Casa Gheorghe Tătărescu din București: între puterea interbelică și identitatea culturală contemporană a EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, personalitate complexă a politicii românești din perioada interbelică și imediat postbelică, și-a găsit în această vilă remarcabilă — o locuință sobră, dar minuțios proporționată — un refugiu ce reflecta, în același timp, statura sa publică și principiile subtile ale ordinii și discreției. Casa Tătărescu, așa cum este cunoscută în cercurile de istorie și arhitectură, păstrează marcă interioară a unei elite care privilegia echilibrul și responsabilitatea în fața puterii. Prin restaurarea și redeschiderea spațiului sub egida EkoGroup Vila, clădirea păstrează cu fidelitate memoria istorică, devenind un spațiu cultural contemporan integrat în circuitul public, fără să șteargă straturile istorice ce o definesc. Mai multe detalii despre povestea vilei din Strada Polonă nr. 19 pot fi descoperite accesând platforma oficială.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și timpul său

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), distinctă de cea a pictorului Gheorghe Tattarescu, este definitorie pentru o epocă marcată de tranziții tumultoase. Jurist format la Paris, cu o teză îndrăzneață despre reforma electorală, Tătărescu și-a început cariera cu o lucidă conștientizare a fragilității democrației parlamentare românești. Inițiator în combaterea „minciunii electorale”, el devine un om politic ce se situează mereu la intersecția dintre legitimitatea instituțională și exercițiul autoritar al puterii. Aflându-se în conflict în cadrul PNL între tabăra „tinerilor” și „bătrânilor”, sprijinit necondiționat de monarhia lui Carol al II-lea, performează prin eficiență, dar și prin limitarea libertăților democratice — o dualitate reflectată și în arhitectura casei – un echilibru atent între puterea vizibilă și discreția interioară. Mandatele sale de prim-ministru (1934–1937, 1939–1940) sunt marcate de crize geopolitice majore și decizii controversate ce pun în oglindă fragilitatea României Mari. Perioada postbelică îl surprinde încercând o adaptare pragmatică la realitățile noului regim comunist, dar demersurile sale de conciliere sfârșesc în marginalizare și persecuție.

Casa: un proiect de viață între discreție și putere

Locuința lui Gheorghe și Arethia Tătărescu dezvăluie o filosofie a puterii încorpotate în spațiu. Nu se impune prin dimensiuni sau pompozitate, ci printr-o sobrietate calculată, un ethos ce respinge opulența ca formă a dominației. Casa respectă o scară modestă: un parter luminos, accesul la biroul premierului coborât la entre-sol cu intrare laterală discretă, evitarea triumfalismului în favoarea unui echilibru proporțional.

Aici, spațiul privat și cel public coexistă fără să se suprapună într-un mod apăsător. Biroul prim-ministrului — mic, funcțional, accesibil printr-un portal moldovenesc — este o mărturie tăcută a moderării exercițiului public al autorității. Modul în care este așezat în raport cu restul casei vorbește despre o etică a responsabilității și a refuzului de a se manifesta prin decor, ci prin decizii concrete. Familia Tătărescu cultiva o imagine în care echilibrul și ordinea erau principii esențiale, iar casa a devenit un mediu al calibrării sociopolitice, unde vizitele unor personalități din lumea politică și culturală a Bucurștiului erau marcate de gesturi discrete și de comunicări subtile.

Identitatea arhitecturală: mediteranean și neoromânesc la intersecția contemporaneității

Arhitectura Casei Tătărescu este o punte între tradiție și modernitate. Inițial proiectul apartine arhitectului Alexandru Zaharia, ulterior rafinat de colaboratorul său Ioan Giurgea între anii 1934 și 1937. Vila impresionează printr-un limbaj arhitectural care combină cu măsură elemente mediteraneene cu accente neoromânești, evitând simetria riguroasă în favoarea unui echilibru asimetric, viu, care lasă loc detaliilor și jocurilor de volum să se manifeste.
Caracteristicile distinctive includ portaluri în stil moldovenesc, coloane filiforme fiecare cu tratare unică, și o absidă care îmbracă șemineul – creația sculptoriței Milița Pătrașcu, elevă a maestrului Brâncuși și confidentă a Arethiei Tătărescu. Aceasta nu este doar un element estetic, ci un simbol al dialogului dintre modernism și tradiția autohtonă, confirmat de preluarea acestei soluții arhitecturale și de către G. M. Cantacuzino în alte proiecte notabile.

Interiorul surprinde printr-o logică socială clară, destinată aristocrației interbelice: un living generos deschis către o grădină ascunsă de privirile străzii, o bucătărie isolată la entre-sol accesibilă printr-o scară secundară, evitând orice interferență cu spațiile de primire. Feronerii de alamă patinată, ușile sculptate cu finețe și parchetul masiv de stejar sporesc sentimentul de materialitate atent lucrată, fără excese.

Arethia Tătărescu: un spirit cultural în umbră

În centrul acestui proiect complex se află și Arethia Tătărescu, soția premierului, o prezență culturală discretă, dar esențială. Denumită „Doamna Gorjului”, ea a fost un veritabil motor al inițiativelor de binefacere și un sustinator al artei autentice românești. A avut un rol decisiv în aducerea lui Brâncuși în peisajul cultural românesc și în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu, colaborând cu sculptori precum Milița Pătrașcu. În proiectul casei, ea apare ca beneficiară principală, reflectând implicarea directă și dorința de a menține un echilibru sobru, fără opulență inutilă, acordând atenție fiecărui detaliu.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a spațiului

După căderea guvernului Tătărescu în 1947 și intrarea în izolare politică a fostului prim-ministru, casa suferă un declin simbolic și funcțional. Regimul comunist nu recunoștea aceste reședințe ca simple locuințe, ci ca embleme ale unei ordini sociale dezavuate. Astfel, Casa Tătărescu este naționalizată, redistribuită, folosită pentru funcțiuni străine spiritului inițial, iar finisajele atent lucrate sunt expuse neglijenței sau intervențiilor improvizate. Plasată pe un traseu de degradare constantă, locuința rămâne fără voce, fără legătura cu biografia proprietarului său, într-un proces care oglindește marginalizarea istoricului Tătărescu însuși.

Dezordinea post-1989: erori și controverse

Tranziția postcomunistă aduce o nouă serie de provocări pentru Casa Tătărescu. În ciuda noilor oportunități de restaurare, intervențiile necoordonate, împreună cu schimbarea rapidă a destinului clădirii – inclusiv folosirea temporară ca restaurant de lux – au stârnit controverse și critici din partea comunității culturale. Această etapă pune în lumină dilemele societății românești în raport cu patrimoniul elitei trecutului: între interesul privat și valoarea publică, între modernizare și respect pentru memoria spațiului.

Chiar și atunci, procesul de readucere în prim plan a valorii autentice a Casei începe să capete consistență. Se pune accent pe proiectul inițial semnat de Zaharia și Giurgea și pe rolul Arethiei și al Miliței Pătrașcu, începând o recuperare profesională și culturală a istoriei arhitecturale și sociale a spațiului. Astfel, eforturile de restaurare devin nu doar acte tehnice, ci un demers de restabilire a unui adevăr istoric și estetic.

Casa Tătărescu azi: EkoGroup Vila, un spațiu al memoriei și responsabilității culturale

Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu funcționează sub egida EkoGroup Vila, care afirmă o continuitate atent construită între tradiția interbelică și nevoile contemporane ale spațiilor culturale. Prin restaurarea proporțiilor, a materialelor originale și a relațiilor spațiale dintre interior și grădină, locul își recâștigă vocea, dar păstrează amprenta unui trecut complex, marcat de compromisuri politice și efervescențe culturale.

Funcționând ca un spațiu accesibil publicului pe bază de bilet, EkoGroup Vila devine astfel un nod de reflecție asupra puterii și privatății, între trecut și prezent. Aceasta nu este o transformare într-un obiect cultural steril, ci o reintegrare activă, în care istoria — cu lumini și umbre — este păstrată vie și accesibilă. Pentru programări și acces, solicită informații sau contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost politician român, de două ori prim-ministru al României în perioadele 1934–1937 și 1939–1940, lider important al Partidului Național Liberal, cunoscut pentru eforturile sale de modernizare, dar și pentru guvernările marcată de compromisuri politice și limitări ale democrației parlamentare.
Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o personalitate distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului românesc din secolul al XIX-lea.
Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
Casa este un exemplu timpuriu de arhitectură interbelică bucureșteană, cu un melanj rafinat de influențe mediteraneene și elemente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu contribuții artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în configurarea casei?
Arethia Tătărescu a fost principalul beneficiar și coordonator discret al proiectului, asigurând coerența estetică și culturală a casei, implicându-se profund în menținerea echilibrului între sobrietate și eleganță, reflectând valorile aristocrației interbelice.
Ce funcție are clădirea astăzi?
În prezent, Casa Tătărescu funcționează ca spațiu cultural sub denumirea EkoGroup Vila, fiind restaurată și integrată într-un circuit public controlat, accesul realizându-se pe bază de bilet în funcție de evenimentele organizate.

Invităm cititorii să parcurgă această vilă în care arhitectura scrie o poveste a puterii temperate și a memoriei asumate, pentru a înțelege mai profund un capitol fundamental al istoriei românești. EkoGroup Vila nu este doar un spațiu restaurat, ci un forum viu al trecutului și prezentului, un loc în care Gheorghe Tătărescu rămâne prezent prin ecourile deciziilor și celor care i-au călcat pragul.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.